Când zici Banat, în ceea ce privește muzica populară, zici Florin Ionaș – Generalul. E ca un bulgăre de zăpadă ce, pe măsură ce se rostogolește, crește, adunând zăpada ce o întâlnește în cale. Mulți dintre artiștii pe care i-a adunat în jurul său Florin Ionaș – Generalul, au devenit vedete. Multe dintre cântecele compuse de el au devenit șlagăre. E o sursă inepuizabilă de energie și creație.
Fabrică de hituri
Multe sunt cântecele din Banat pe care le cântă tot românul, om de rând sau interpret, indiferent din ce zonă a țării este, fără să știe că Florin Ionaș – Generalul este autorul lor, sau cel care le-a recreat, aranjat și adus în atenția publicului: „De-a lungul anilor am compus, recreat si aranjat cântece folclorice autentice pentru toate vârstele, atât din zona Banatului (Cântecele noastre din Banat- Cine-i om dintr-o bucată, Doamne la omu’ sărac, Tot mă bate gândul să vând tot, Cântă cucu’ într-un vârf de prun, Brâul taților, Cu opinca găurită, Din țărâna asta am crescut, Când s-aduna frații laolaltă, Cu coleașa și cu brânza am crescut- și multe altele) cât și din Ardeal (Mândră floare trandafir, Măruleţ măr înflorit, De-ar şti cucu’ să vorbescă, Dragostea bunicilor, Cu ce m-am ales în viaţă, Când eram copil la tata, Cu cămaşa ruptă-n coate, Am plecat cândva pe jos).” (spune Florin Ionaș)
Pentru ca munca lui să fie desăvârșită, Florin Ionaș – Generalul a ales artiști cu carismă să interpreteze cântece alături de el, precum: Mirela Petrean, Tinu Veresejan, Nicu Novac, Mihaela Petrovici, Gabriela Nistor și mulți alții. Mai mult, el a creat o adevărată industrie în domeniu, lucrând atât cu artiști consacrați cât și cu tinere talente. La Casa de Producție „Generalul Music Production – Florin Ionaș” se pleacă de la ideea unui cântec și se ajunge la text, muzică, orchestrație, filmarea și promovarea acestuia și a artistului interpret într-o așa măsură, încât respectivul cântec ajungea pe buzele multor români iubitori ai muzicii populare.
Cântece emblematice
Acum, aproape că nu există nuntă sau altă „cumetrie” la care să nu auzi (cântate de Generalul și ai lui, sau de alte formații tocmite de organizatori), cântece precum: „Cu ce m-am ales în viață?”; „Am plecat cândva pe jos”; „Prietenii-s ca frații mei”; „Se duc anii, unul câte unul”; „Joacă-mă, joacă-mă”; „Jos pălăria pentru femei”; „E păcat să n-ai păcat”; „Moții mei”; „Frunză de răchită”; „Păhărele, păhărele”; „Am avut o viață”, iar enumerarea ar putea continua încă mult timp, dar ne oprim aici.
Îndrăgostită de muzică, la fel ca și tatăl său, Claudia Ionaș, fiica „Generalului” s-a bucurat și ea de puterea creatoare a tatălui său, toate cântecele pe care pe care le interpretează fiind compuse de acesta. „Astăzi fac 18 ani”; „Am drăguț, mama nu știe”; „Cântă fata lângă tata”; „Șaișpe ani și doi ochi negri”; „Inimă să nu fi proastă” și multe altele au devenit, de asemenea, hituri.
Moștenire de familie
Florin Ionaș – Generalul s-a născut pe 28 octombrie 1970 în orașul Lipova și a început să cânte la saxofon de la vârsta de 9 ani, îndrumat de tatăl său, Ioan Florea, renumit saxofonist al acelor timpuri. A debutat la vârsta de 11 ani, în cadrul unui spectacol dedicat Unirii de la 24 Ianuarie. A absolvit Liceul Militar de Muzică ,,Iacob Mureșianu” din București și Academia de Muzică ,,Gheorghe Dima” din Cluj.
Florin Ionaș – Generalul este numele de scenă, numele său real fiind Florea Florin.
Testamentul artistic
„Doina lui Ionaș”, lansată în 2016, poate fi considerată „testamentul artistic„ al lui Florin Ionaș – Generalul. Versurile ei spun, pe muzica lui… cu vocea lui, astfel:
„Oricine poate să intre în casa românului, dar nu orișicine poate să intre-n sufletul lui…
Am cântat, de la palate
Pân’ la ultimul bordei.
Am cântat cu drag, de toate,
La toți românașii mei.
Viața muzicantului
E ca viața cucului,
Își lasă pruncii-n vecini
Ca să cânte la străini.
Am avut bune și rele,
Prin toate-am trecut cântând,
A fost crucea vieții mele,
Ca să cânt și-atunci când plâng.
Am trăit cântând o viață
Și mi-a fost și mie greu,
Dar când lumea-mi cântă versul,
De nimic nu-mi pare rău.
N-a fost om în lumea asta,
Peste tot pe unde-am mers,
Ca, din toată sărăcia,
Să nu-i las măcar un vers.
Mi-ar fi drag, ca-ntodeuna,
Când vreți să vă-nveseliți,
Să-mi cântați cântările
Și-atunci să mă pomeniți…
Și, de-o fi să mor, cândva,
Vă las singura avere,
Din toată inima mea:
Vă las cântecele mele…
Vă mai las și voia bună,
Să fie cu voi mereu,
Vă las cântecu’ și jocul,
Vă las tot ce am fost eu.”
