Pe 7 august 2020, se îmlinesc doi ani de când renumitul taragotist Dumitru Fărcaș nu mai este printre noi. Ne-ar trebui pagini întregi să amintim premiile, titlurile și distincțiile naționale și internaționale pe care le-a primit, de-a lungul celor 80 de ani de viață. Am ales, însă, să povestim despre el lucrui inedite, să cităm din spusele lui, în amintirea acestui om ce și-a dedicat viața muzicii.
A-nceput cu-n fluieraș
Provenind dintr-o familie de instrumentiști, Dumitru Fărcaș povestea cu nostalgie cum a început prin a cânta la fluier, când era elev: „Mama mi-a cumpărat un fluieraş şi cu acel fluieraş am participat la toate festivalurile interşcolare, raionale, regionale – cum era atunci şi am luat o mulţime de premii. Şansa mea a fost şansa copilului de la sat: am avut un învăţător pe nume Lupar Gheorghe, un om absolut destoinic, cum erau adevăraţii noştri dascăli de altădată, care te studia de mic şi ştia: ăsta-i bun de croitor, ăsta-i bun de tîmplar, ăsta-i bun de muzicant, ăsta-i bun de dansator. Directorul Liceului de Muzică, dl Mihai Guttman, a luat contact cu învăţătorul din sat şi ne-a chemat într-o zi la şcoală să dăm probe de aptitudini. În urma acestor probe am fost ales să vin toamna să dau examen la Liceul de Muzică din Cluj. Am intrat la Liceul de Muzică în 1956, iar în ’60, cînd am absolvit, copil sărac fiind m-am întors acasă şi am intrat ca solist în Ansamblul de cântece şi dansuri «Maramureşul» din Baia Mare”
A mințit că știe cânta la taragot
Deși la liceu Dumitru Fărcaș studiase oboiul, la ansamblu era nevoie de taragotist, așa că a mințit că știe, ca să nu piardă postul și a învățat, apoi, într-o singură săptămână, după cum povestea chiar el: „M-am pus la punct într-o săptămâna cu noul instrument. M-a întrebat directorul dacă ştiu să cânt la taragot, iar eu am răspuns că da, ştiu. Când am văzut însă instrumentul, i-am spus directorului că nu-i bun şi că trebuie să-l repar, iar după o săptămână am să vin să dau probă. Am exersat zi şi noapte timp de o săptămînă, iar la momentul cuvenit m-am prezentat la director şi am cântat la taragot două piese foarte frumoase.”
L-a admirat Maria Tănase
Artistul era mândru că a cunoscut-o pe Maria Tănase, care i-a scris chiar și o scrisoare admirativă, dar în care l-a apostrofat „să nu-și ia boii-n cap”, adică să nu-i ia mințile succesul: „Ajunsă de cîteva zile în Bucureşti, mi-am învins ocupaţiunile multiple pe care le am (…) şi-ntr-o linişte relativă măcar să pot formula pe hîrtie ceea ce doresc de la dumneata. Vezi mata, drăguţă, n-am prea scris multe în viaţa mea, şi mai cu seamă scrisori, dar scrisori că aceasta, în care toată respiraţia mea de artist să-şi caute locul nu am scris nicio dată. Vezi, Fărcăşel, să nu te umfli, că-ţi cade nasul şi te faci urît şi gata cu admiratorii talentului matale! Nu vreau să te necăjesc, dar vezi, dumneata, Fărcaş, eşti un mare artist, dar atît de tînăr faţă de mine, că nu-mi dau seama dacă, Doamne fereşte, nu faci şi dumneata parte dintre acei care înainte să înceapă să umble, îşi iau boii lui Dumnezeu în cap.”
A dat genericul „Tezaurului folcloric”
Taragotul lui Dumitru Fărcaș se aude și astăzi pe genericul Emisiunii „Tezaur Folcloric”, realizată pe vremuri de Marioara Murărescu la Televiziunea Română. Acum nu mai este pe această lume nici ea, nici el, dar cântecul Taragotului său continuă să reprezinte o emblemă ce greu va fi uitată, pe genericul unei emisiuni care a rezistat zeci de ani.
