Cea mai importantă sărbătoare a creștinilor este Învierea Domnului. Sacrificiul lui Iisus ne-a oferit nouă, muritorilor, cel mai de preț cadou – posibilitatea de a avea viață veșnică. Așa că an de an, creștinii sărbătoresc Paștele cu bucurie și smerenie în suflet.
În tradiția românească, Sărbătorile Pascale vin însoțite nu numai de rugăciune și milostenie, ci și de o sumedenie de tradiții, obiceiuri și superstiții.
În anul 325, în timpul Sinodului Ecumenic de la Niceea, s-a stabilit regula după care se calculează ziua în care se sărbătorește Învierea Domnului. Așa că, de atunci încoace, Paștele Ortodox se celebrează în duminica imediat următoare lunii pline de după echinocțiul de primăvară, raportat la calendarul iulian.
Probabil că cel mai cunoscut obicei de Paști este vopsirea ouălor. Roșu este culoarea predominantă și clasică, dar în ultimii ani s-au folosit toate culorile, în special verde și galben. Ca să nu mai zicem de decorarea ouălor, ce în ultima vreme i-a forme care mai de care mai extravagante. Încondeierea ouălor este adusă la rangul de artă, multe regiuni executând adevărate bijuterii.
Culoarea roșie pentru ouă are mai multe semnificații și legende creștine. Cea mai importantă dintre ele relatează că Maica Domnului, care venise să-și plângă fiul răstignit, a așezat coșul cu ouă lângă cruce și acestea au fost înroșite de sângele care picura din rănile lui Iisus.
De Paști ciocnim ouăle, obicei iubit îndeosebi de copii. Însă, în unele regiuni, această datină se face după reguli precise: persoana mai în vârstă ciocnește capul oului de capul oului din mâna celuilalt, în timp ce rostește Hristos a Înviat, la care partenerul răspunde Adevărat a Înviat.
Tot legat de ouă, există obiceiul ca în dimineața din duminica Paștilor oamenii să își spele fața cu apă nouă în care se pune un ou roșu. Acest lucru semnifică speranța că astfel vor fi și ei tot anul, adică frumoși și sănătoși precum un ou roșu.
Țăranii păstrează cojile ouălor roșii pentru a fi puse în brazde la arat, crezând că acest lucru va face ca pământul să dea rod bun.
Primul ou ciocnit în ziua de Paști trebuie împărțit între toți membrii familiei pentru a fi întotdeauna împreună.
Dacă oul cu care ciocnești în prima zi de Paști are două gălbenușuri, ți se anunță nunta.
În Bucovina, în prima zi de Paști se ciocnesc ouăle cap cu cap, urmând ca din a doua zi să se ciocnească dos cu dos.
În Moldova, cel ce sparge oul celuilalt va fi voinic tot anul, iar cel al cărui ou nu se sparge de Paști își va găsi sfârșitul înaintea celuilalt.
În Bucovina, fetele nemăritate spală limba clopotului cu apă neîncepută în noaptea de Înviere. În zorii zilei, fetele se spală cu această apă pe față pentru a fi mai atrăgătoare pentru flăcăii din sat.
Cel ce aduce Lumina Sfântă acasă de la slujba de Înviere trebuie să facă o cruce din fum pe grinda ușii pentru a proteja gospodăria de rele.
Nu doar ouăle sunt pregătite pentru Paști, ci și pasca, cozonacul sau drobul, acestea devenind mâncăruri emblematice ale mesei din duminica cea sfântă. Mielul este simbolul Mântuitorului, care a fost sacrificat pentru a salva omenirea.
Începând cu Joia Mare din Săptămâna Patimilor, se încetează lucrul la câmp și se începe curățenia curții și a casei, pentru ca totul să fie curat de Paști.
Un obicei vestit din Transilvania spune că feciorii stropesc fetele cu parfum, ca să nu se veștejească.
În Ţara Moţilor, în noaptea de Paşti se ia toaca de la biserică, se duce în cimitir şi este păzită de feciori.
În zona Câmpulung Moldovenesc, în zorii zilei de duminică, credincioșii se așează în formă de cerc în curtea bisericii, cu lumânări aprinse în mână, în așteptarea preotului care sfințește bucatele din coșul pascal.
În unele zone din Maramureș, în dimineața primei zile de Paști, copiii până-n 9 ani merg la rude și vecini să anunțe Învierea Domnului, gazdele răsplătindu-i cu câte un ou roșu.
La slujba de Înviere de la Călărași, credincioșii aduc în coșul pascal ouă roșii, cozonac și cocoși albi, crescuți special pentru acest obicei, vestind miezul nopții. Tradiția spune că atunci când cocoșii cântă, Hristos a Înviat. Gospodarul cel mai norocos este cel al cărui cocoș cântă primul. După slujbă, cocoșii sunt dăruiți oamenilor nevoiași.
Ca superstiție de Paști de care se ține cam toată lumea regăsim îmbrăcămintea nouă, când fiecare credincios trebuie să poarte ceva nou.
Se spune că lumânarea cu lumina sfântă de la slujba de Înviere trebuie păstrată în casă, fiind aprinsă în caz de boală sau calamități naturale.
Mulți nu mănâncă oul cu sare în ziua de Paști, crezându-se că astfel transpiri tot anul.
Alții cred că cu cine ciocnești ouăle în ziua de Paști te vei întâlni pe lumea cealaltă. Iar dacă păstrezi un oul roșu de la Paști pentru 40 de zile și nu se strică vei avea noroc tot anul.
În împrejurimea Sibiului se împodobește un pom cu ouă vopsite, dar care nu au nimic pe dinauntru. În unele zone ale Transilvaniei, ficiorii împodobesc bradul cu panglici și îl strecoară în curțile fetelor de măritat, fiind un ritual de curtare. Iar în Cluj se împodobește cu bomboane și covrigi o creangă de brad pentru ultimul membru decedat al familiei. Crenguța este dusă la biserică pentru a fi sfințită, mai apoi ornamentele delicioase sunt oferite copiilor și nevoiașilor, iar creanga depusă la mormânt.
Folclorul a transformat Iepurele în Moș Crăciun al Paștilor. Iepurașul de Paște aduce ouă și dulciuri copiilor, fiind adesea îmbrăcat în haine colorate, simbolizând renașterea naturii din anotimpul primăverii.
Copiii născuți de Paști sunt binecuvântați, având o viață luminată și presărată cu noroc. Iar cei ce mor în duminica Învierii sunt scutiți de judecata de apoi, ajungând direct în rai.